Acțiuni filantropice susținute în anul 2016

Nr. cr

Denumire acţiune

Beneficiar

Scurte informatii despre caz

1

Să ajutăm o familie“

(ianuarie-noiembrie, 2016)

Familie din Şoimoş, jud. Arad

Familie fără venituri, cu 4 copii minori dintre care unul cu handicap sever

2

Să ajutăm o familie”

(martie-aprilie, 2016)

Familie din Şeitin, jud. Arad

Familie fără venituri, cu 4 copii minori

3

Să ajutăm pe SARA” (aprilie, 2016)

Copil de 5 ani cu tetrapareza spastică şi hidrocefalie

Fam. cu nevoi temporare

-Acoperire cheltuieli operaţie la cap ptr. Sara

4

Să ajutăm pe IONUŢ” (martie-iunie, 2016)

Adolescent, cu handicap grav, cu asistent

Fam. monoparentală, fără venituri

-acoperire nevoi financiare stomatologice- dinţii s-au sfărâmat şi a avut nevoie de intervenţii speciale

5

Ajutor financiar de

Paşti 2016

7 familii cu mulţi copii si cu multe nevoi materiale

S-a acoperit o parte a cheltuielilor de Paşti-2016 (acţiune anuala)

6

Dăruind vei dobândi”

(august, 2016)

O familie tânără

Familie tânără, cu un copil mic, aflată temporar în nevoi financiare

7

Să ajutăm pe MIHAELA” (iunie – prezent, 2016)

Tânără, studenta- cu scolioză 90 grd, operatie efectuată la Spit. Karlsbadt în Germania

(acum are nevoie de recuperare)

-Acoperire parţiala a cheltuielilor de operaţie (cazare o luna a însoţitorului, transport 2 persoane) şi cele necesare pentru recuperare;

-Provine din familie monoparentelă;

Tatăl decedat, sunt 3 copii (2 şcolari şi Mihaela studentă);

Mama cu venit mic.

8

Dăruind vei dobândi”

(iulie-decembrie, 2016)

Un bărbat bolnav, singur

Acoperire cheltuieli procurare medicamente – lunar.

9

Seara „Sf Nicolae”-2016

200 copii sub 14 ani

Este o acţiune anuală

10

Ajutor financiar de Crăciun-2016

11 familii cu venituri mici sau aflate în diverse nevoi

Acoperirea unei părţi a nevoilor (financiare/materiale) de Crăciun 2016 (acţiune anuală)

11

Suport social la domiciliu, în spitale, in Centre de Bătrâni, Case de copii, şcoli

(acţiune permanenta)

Bătrâni/adulţi, singuri, bolnavi fără aparţinători şi fără venituri, copii fără părinţi, tineripeste 300 beneficiari

Ajutor ca: mâncare, medicamente, diverse nevoi casnice, activităţi cu copiii (tabere, excursii, proiecte de informare..) – activitate făcută cu angajaţi ai asociaţiei şi voluntari (acţiune permanenta)

Vă anunţăm, cu bucurie, că susţinerea tuturor acţiunilor social-filantropice pentru anul 2016 depăşeşte 50.000 lei !

Vă mulţumim pentru dragostea şi ataşamentul dumneavoastră pentru fiecare caz in parte!

Cine doreşte detalii referitoare la cazurile prezentate poate primi informatii de la
doamna Georgeta (Gheorghia) Pârvu – Preşedinte – 0723.58.90.58

Vă aşteptăm să ne fiţi alături şi în anul 2017!
VĂ MULŢUMIM!

Marturii despre Parintele Arsenie Boca

Interviu cu Parintele Pantelimon de la Manastirea Ghighiu

Amintiri despre Arsenie Boca

Parintele Pantelimon

„Un cuvant ca de foc”

– Cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?

– Aveam vreo 18 ani cand am mers sa-l vad pe Parintele despre care se dusese vestea, la manastirea Sambata de Sus, din Fagaras. El era in mijlocul unei miscari de reinviere duhovniceasca grozava. Duminica de duminica se adunau puhoaie de oameni din toti muntii din jur, la Sambata, sa-l vada si sa-l asculte pe Parintele Arsenie. Avea un cuvant ca de foc si o putere foarte mare asupra oamenilor. Eram curios ce fel de om al lui Dumnezeu este acesta, de vorbeste atata lume despre el. Si am stat in multime cuminte, pana s-a terminat predica. Atunci, Parintele a venit printre oameni, ii privea scurt si le spunea ce trebuinte au si ce sa faca. La un moment dat, il vad ca se uita spre mine si-mi spune: „Copile, sa te duci sa faci armata si apoi sa ma cauti. Numai atunci vom vorbi despre calugarie”. Am ramas intepenit. Eu nu venisem cu gandul sa ma calugaresc, ci doar sa-l vad, dar dupa ce l-am vazut, mi-a trecut prin minte fulgerator ca as vrea sa-i fiu alaturi in manastire.

– Si ce-ati facut?

– Am tacut, mirat ca mi-a cunoscut gandul, si la o vreme am plecat. N-am mai dat pe la manastire un an, doi, pana m-am dus in armata si acolo m-a cutremurat pentru prima data puterea lui Dumnezeu si mi s-a intarit convingerea ca trebuie sa ma calugaresc.

– In ce fel vi s-a aratat puterea lui Dumnezeu? Ce s-a intamplat?

– Eram pe un camp, adunati in front, cateva plutoane de soldati. Si un ofiter ne vorbea despre noile timpuri care se deschid si ca noi, astia de la tara, care avem gargauni in cap si credem in Dumnezeu, ar trebui sa punem mana pe carte, sa ne luminam si sa devenim de ajutor tarii. Ne spunea ca Dumnezeu nu exista si ca numai pregatirea profesionala si ravna ne pot salva. Altcineva nu-i sa ne ajute. Si deodata s-a scuturat cerul si a inceput sa ploua cu galeata si sa trasneasca. Trasnetele erau tot mai aproape de noi. Al treilea fulger a lovit niste brazi chiar in spatele nostru si a izbucnit valvataie mare. Atunci, toti am scapat armele din maini, am cazut in genunchi si ne-am facut cruce. Chiar si ofiterul cel indracit. Pe urma, s-a potolit ploaia si ne-am reluat pozitiile. Eu am zambit, iar ofiterul m-a vazut. „Ce razi, ma? Si de ce ti-ai facut cruce?” I-am raspuns: „Eu mi-am facut cruce ca sa ma apere Domnul. Dar dumneavoastra de ce v-ati inchinat, daca nu credeti in Dumnezeu?” A tacut suparat.

– Dupa ce v-ati satisfacut stagiul militar, v-ati dus la Sambata?

– Da. De data asta, eram hotarat sa ma calugaresc. Si Parintele Arsenie m-a intampinat ca si cum eram cunostinte vechi. Trecusera cativa ani… Am inceput sa muncesc pentru manastire, sa asist la slujbe si sa fac totul pentru a fi tuns in monahism.

„Cand te privea, te paraliza”

– Cum vi-l amintiti pe Parintele Arsenie din acea vreme?

– Nu era voinic, ci subtire si inalt. Dar desi era destul de fragil, parea extrem de puternic. Avea o atitudine foarte darza, mandra, si se impunea unde aparea, fara nici un efort. Puterea lui era mai ales in ochi. Cand te privea, te paraliza. Avea o autoritate care venea din interior prin privire, ca o forta in fata careia nu-ti ramane decat sa te supui. Nu era nevoie sa faca vreun gest, caci iti spunea din ochi ce sa faci. Te facea sa plangi sau sa te bucuri, dupa cum iti era sufletul, usor sau greu de pacate.

– Dar de unde ii venea aceasta putere? Era foarte tanar, avea in jur de 30 de ani pe-atunci. Cand a avut timp sa creasca duhovniceste atat de mult?

– De la Dumnezeu, de unde altundeva? Avea o putere de rugaciune mare, iar Dumnezeu le da mult acelora care stiu sa se roage. Lui i-a dat darul acesta de a patrunde in sufletul fiecaruia si de a-i cunoaste pacatul. Si vazand lumea ca Parintele ii stie betesugurile si ii da si leacurile, fara sa apuce sa se marturiseasca, a crezut in el ca e omul lui Dumnezeu si l-a ascultat.

– Magnetismul pe care il exercita asupra maselor era harul divin…

– Pai, da… La rastimpuri, Dumnezeu trimite popoarelor oameni care sa le arate calea, oameni pe care ii intareste in duh si carora le da multe daruri. Un astfel de om a fost Parintele Arsenie. Eu am credinta ca Parintele Arsenie a avut aceasta forta duhovniceasca deosebita, prin care a facut si minuni, pentru ca ne apropiem de Marea Judecata, de a doua venire a lui Hristos. Cu cat e mai aproape Parusia, cu atat ne trimite Dumnezeu oameni mai puternici, ca sa salveze ce se poate salva, caci El nu vrea sa ne piarda.

„Nu pot sa va mantuiesc, ci doar sa va trezesc”

– Cum se purta Parintele Arsenie cu cei mai tineri?

– L-am cunoscut destul de bine si pot sa va spun ca nu am vazut un om cu o putere mai mare asupra oamenilor si a lucrurilor. Supunea totul, nu prin vointa, ci prin credinta si prin exemplul personal. El lucra cot la cot cu noi si cauta sa ne invete pe cei incepatori cum sa ne comportam, cum sa muncim, cum sa ne rugam, sa facem cinste manastirii si sa ne imbunatatim duhovniceste.

– Avea si momente cand glumea sau cand era afectuos?

– Pe cat de aspru era la o prima privire, pe atat de bun era dupa ce-l cunosteai. La inceput ti se parea biciul lui Dumnezeu. Aspru la purtare, aspru cu sine, aspru cu pacatul. Dar daca ii urmai sfatul si te pocaiai, atunci il vedeai cat e de bun. Pe noi, calugarii mai tineri, ii placea sa ne invete diverse lucruri, de la literatura si pictura pana la munca la grajd. De multe ori glumea si radea cu noi si era foarte bland. Se inasprea doar in fata pacatului. Lucra cu noi si nu cerea nimanui sa faca mai mult decat putea. Ca manastirea era atunci o ruina. Peste 200 de ani a fost ruina. Si am lucrat mult s-o refacem. Nu te chema la munca, ci se apuca primul de treaba si toti il urmam. Erau multi studenti. Uneori, se batea cu zapada cu noi. Spunea ca e bine sa ne comportam cum ne e varsta, ca avem timp sa devenim seriosi si sa uitam de joc.

– Va amintiti vreun sfat pe care-l dadea mai des?

– Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: „Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii”. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: „Acestia ma vad pentru ultima oara”. Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori.

– L-ati vazut vreodata nervos pe parintele Arsenie?

– Nu. Avea o seninatate de mare rugator. Dar cand se supara, se incrunta putin, fara sa i se intunece chipul. Iar daca erai vinovat, te privea de simteai ca nu-i poti ascunde nimic.

– Era vorba numai de autoritate sau si de dragoste?

– Dragostea la el o simteai daca-l cunosteai, cum am spus. Era ca acei tarani care-si saruta fiii doar in somn. Cand greseai, nu te certa, nu ridica glasul, dar te privea intr-un anume fel. Cum si atunci cand meritai laudat, nu iti cauta in coarne, ci te privea si stiai ca meriti sa fii laudat.

– L-ati vazut vreodata plangand?

– Da. Plangea cand se ruga. L-am surprins odata la chilie, cu lacrimi pe obraji. Pe urma si in altar l-am vazut lacrimand, cand slujea. Plangea pentru pacatele oamenilor. Ii era necaz ca oamenii nu vor sa se indrepte si se duc astfel de la Fata lui Dumnezeu. […]

Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?

– Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: „Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!”. Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.

– Cat ati stat langa Parintele Arsenie?

– Destul de putin, cam un an, ca apoi l-au arestat. Mai tarziu ne-au arestat si pe noi, pe mine si pe inca cinci calugari, ca nu voiam sa plecam din manastire si eram considerati „agitatori mistici”.

– Stiti cum a fost arestat Parintele Arsenie?

– Au venit intr-o zi cinci securisti si un procuror. Dar Parintele stia dinainte ca vor veni sa-l ridice, ca asta era darul sau. Si cand au ajuns acolo, i-a intampinat Parintele Arsenie: „Mai, stiu de ce ati venit, dar duceti-va acasa, ca daca vede lumea ca ma luati, o sa va alunge cu pietre. Vin singur maine dimineata la voi”. Astia n-au mai zis nimic, au plecat cu privirile in pamant.

Claudiu Tarziu

sursa: formula-as.ro

In „lumea aceasta” nu poţi crede în Dumnezeu nepedepsit

Rădăcina necazurilor e aceeaşi cu rădăcina răutăţilor: păcatul – înfrângerea morală a omului, când el conspiră cu diavolul contra Legii lui Dumnezeu. Atunci se transformă omul – fiul lui Dumnezeu – în fiul diavolului, prin ascultarea de acesta. El îi imprimă spiritului, minţii şi inimii, pecetea firii sale: autonomia, răzvrătirea şi autoîndumnezeirea.
Cu pecetea acestor caracteristici iese din împărăţia Harului sub focul mâniei lui Dumnezeu, ajungând fiul pieirii.
Necazurile, târcoalele morţii, sunt numai primele unelte ale lui Dumnezeu, ca să-l trezească şi să-i deschidă ochii să vadă că aşa merge în întuneric, în împărăţia morţii.
Dacă omul stă prea mult în ascultarea celui viclean, pierde credinţa, i se întunecă mintea, nu mai ascultă de nimeni, face din necazuri „motiv” de necredinţă, a cărei final e fie sinuciderea, fie nebunia.
Când oamenii o apucă pe acest „drum larg” al pieirii, când – cu timpul – relele devin deprinderi, „a doua natură”, să te ferească Dumnezeu să le stai în cale şi să-i opreşti. Te vor călca în picioare, te vor dispreţui, din retrograd nu te vor scoate, din anacronic nu vei ieşi decât suflându-te din cale sau răstignindu-te pe cruce.
In „lumea aceasta” nu poţi crede în Dumnezeu nepedepsit.
Şi, pentru credinciosul luminat de Har, soarta aceasta e firească: viaţa lui Iisus se arată şi în ucenic. Acela e ucenic, care are iubirea de Dumnezeu şi de oameni până la cruce: Nu urăşte oamenii de pe nici o cruce pe care-l răstignesc ei. Aceasta este iubirea care nu cade niciodată. Aceasta e porunca supremă, Testamentul lui Iisus Hristos: cauza lui Dumnezeu pe pământ, pentru care ucenicii Săi nu-şi cruţă viaţa. Aşa se biruie diavolul.
„Raţiunea” vicleanului aceasta este: să uzeze organismul şi să-l facă inapt de evoluţia lui spre capacitatea maximă de interceptare a legilor divine asupra lumii şi vieţii şi, ca urmare, să nu aibă habar de o ordine spirituală a existenţei, ca şi cum aceasta n-ar fi, ci simpla orânduire a materiei „de la sine”.

PĂRINTELE ARSENIE BOCA – „ÎNGERUL CU CĂDELNIŢA DE AUR” (p. 388,389)

Pr. Stefan Negreanu: Luminarea mintii

Pentru a asculta inregistrarea „Pr. Stefan Negreanu: Luminarea mintii” (30m 50s), porniti player-ul de mai jos:

 

Pentru a download-a fisierul mp3 (8.4 MB), dati click aici…

Asociaţia Ieromonah ARSENIE BOCA – Arad şi MIHAELA BOICIUC

Asociaţia Ieromonah ARSENIE BOCA Arad şi MIHAELA BOICIUC, tânăra care a avut diagnostic: scolioză – 90 grade,
MULŢUMESC
TUTUROR (şi sunteţi mulţi!) celor care au făcut posibilă colectarea fondurilor necesare efectuării operaţiei de scolioză – 90 grade, în urma acţiunii începute în luna iunie 2016 : “SĂ AJUTAM PE MIHAELA!”

Starea sănătăţii MIHAELEI s-a dovedit mai complicată decat se ştia în luna iunie 2016, şi operaţia s-a efectua în luna noiembrie 2016, într-un spital specializat în afecţiuni grave ale coloanei – Spitalul Karlsbad din Germania!

Page 1 of 30

© wp 2007 - 2017 / Asociatia Ieromonah Arsenie Boca – Arad / >>> sus

   -->
eXTReMe Tracker