¨Cei care l-au cunoscut spun că nu au plecat niciodată de la el fără să fi trăit o miune. Fie că a fost vorba de o boală vindecată sau de un răspuns pe care îl căutau demult. La 22 de ani după moarte la mormântul lui, ca o grădină veşnic înflorită e mereu plin de oameni.¨
Emisiunea ¨In Premiera¨ cu Carmen Avram:
Ciclul de emisiuni “In asteptarea canonizarii Parintelui Arsenie Boca – Un om mai presus de oameni”. Invitati: Parintele Stefan Negreanu si Parintele Petru Vamvulescu. Realizator: D-l Eugen Marinoff.
Arhiva “VITRALII”
 |
 |
 |
 |
 Vitralii 27-01-2012 Pr. Petru Vamvulescu |
 Vitralii 17-02-2012 Pr. Stefan Negreanu |
 Vitralii 24-02-2012 Pr. Stefan Negreanu |
 Vitralii 16-03-2012 Pr. Stefan Negreanu |
 Vitralii 23-03-2012 Pr. Stefan Negreanu |
sursa: baricada.ro
“VRĂJMAŞ MILOSTIV ŞI PRIETEN VICLEAN”
Când potrivnicul mântuirii noastre se vede bătut la prima piedică – cea mai uşoară – ce o ridică în calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mândria nu-l lasă să se dea bătut, ci le stârneşte a doua piedică prin viciile trupului, sau o iubire trupească de sine. La o atare înaintare a luptei pentru mântuire se tânguie trupul, ca să te milostiveşti de el; e tânguirea vicleană a stricăciunii, care nu trebuie ascultată, ci scoasă din rădăcină şi firea făcută iarăşi curată. De aceea Părinţii i-au zis trupului: vrăjmaş milostiv şi prieten viclean. In vremea negrijei de mântuire trupul se nărăvise cu patimile şi poftele, iar acestea l-au desfrânat şi l-au scos de sub conducerea minţii, sau, mai bine-zis, au scos mintea de la conducere, încât se răscoală cu neruşinare împotriva sufletului, chinuindu-l în tot felul, şi se întărâtă până şi împotriva lui Dumnezeu. “Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate”.
Aşa vine că fiecare ducem un ateu, necredincios, în spate – trupul de pe noi. De la starea asta şi până la a-l face să fie templu sau Biserică a Duhului Sfânt e de luptat de cele mai multe ori viaţa întreagă. Firea trupului fiind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi înţelege cu el decât prin osteneală şi foame, acestea însă trebuie conduse după dreapta socoteală, ca să nu dăuneze sănătăţii. Acestea îl îmblânzesc, încât nu se mai ţine vrăjmaş lui Dumnezeu. Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai mâniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele.
Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte că toată lupta aceasta să nu se ducă fără îndrumarea unui duhovnic iscusit care ştie cumpăni pentru fiecare ins aparte: măsura, trebuinţa şi putinţa fiecăruia. Postul adică să fie măsurat după vârstă, după sănătatea rămasă – deşi postul pe mulţi i-a făcut sănătoşi – şi după tăria şi felul ispitelor. Aşa cere dreapta socoteală. Cei ce s-au grăbit fără sfatul dreptei socoteli, toţi au întârziat sau, îndărăptând, au pierdut. De aceea au zis Părinţii, gândindu-se la cei grăbiţi să stingă patimile, că mai mulţi s-au păgubit din post, decât din prea multa mâncare, şi preamăreau dreapta socoteală, ca virtutea cea mai mare. Preţuirea pătimaşă a trupului pe mulţi îi întoarce împotriva duhovnicului, deşi învrăjbirea nu-i ţine mult, boala îi întoarce; pe alţii, însă, muşcaţi la minte de mândrie, nici nu-i lasă să meargă vreodată la duhovnic, deşi le tânjeşte cugetul. La vreme de umilinţă – care cearcă pe toţi – şi aceştia biruie piedica şi intră în lupta mântuirii.
CĂRAREA ÎMPĂRĂŢIEI (pag. 21-22)
A sasea emisiune “Vitralii – In asteptarea canonizarii Parintelui Arsenie Boca” – din 17.02.2012 – realizata de D-l Eugen Marinoff la Televiziunea “Baricada”, l-a avut invitat din nou pe Parintele Stefan Negreanu.
“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)
Patericul ne relatează despre un frate care, mergând odată la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit şi trecând pe lângă fereastră, aruncându-şi privirea spre înlăuntru, i-a fost dat să-l vadă, din rânduială şi iconomie dumnezeiască, pe bătrânul călugăr în rugăciune învăluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – căci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.
Pentru cei ce l-au cunoscut şi recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şi dor ne aruncăm privirea minţii – ca şi ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatică “ca o pară de foc” a celui care a fost, este şi va rămâne de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea şi monahismul românesc al veacului XX – Părintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.
De trei ani “batem” cu smerenie şi umilinţă prin pomenirile rânduite de Sfânta Biserică la uşa chiliei “de dincolo” a Sfinţiei Sale, cu gândul luminat şi purtat de la “fereastra chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Părintelui Arsenie de sub “fereastra Munţilor Făgăraşului, iar de acolo la “fereastra celulei” unei temniţe din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din Pateric) l-a văzut pe Părintele Arsenie în rugăciune învăluit “ca de un foc” – pentru ca în sfârşit, să ni-l aprindem ca o lumânare la crucea mormântului Sfinţiei Sale de la Prislop, de care se cuvine să ne apropiem ca de un “rug aprins” ca să primim “lumină din lumină”.
Binecuvântat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om până la “statura vârstei deplinătăţii în Hristos” (Efes. 4,13), ocrotită este ţara noastră care are un astfel de mijlocitor către Dumnezeu şi vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a făcut “compromisuri spiritului vremii” în trecutul încheiat la numai câteva zile după săvârşirea Sfinţiei Sale din această viaţă (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru că astăzi, într-o vreme plină de incertitudini când lumea şi societatea în care trăim se aseamănă tot mai mult cu un “Ţinut al Gherghesenilor” bântuit de felurite duhuri, curente şi ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne dăm seama că a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut şi urmat – după puteri – pe Părintele Arsenie Boca la o răspântie a vieţii noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevărat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea şi icoana clară şi definitivă – ca un reflex al picturii bisericeşti de la Drăgănescu şi Prislop – a Părintelui Arsenie, zugrăvită înaintea ochilor şi înlăuntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboară atât de pe Tabor, cât şi din norii Parusiei…
De aceea, lăsând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care “lumina să fie pusă în sfeşnic” şi timpului – care ţese în taină odăjdiile sfinţilor şi le sculptează racla – să adeverească tuturor, “cler şi popor”, locul Icoanei Părintelui Arsenie în catapeteasma neamului nostru românesc “creştinesc şi de Hristos iubitor”, mărturisim că – cel puţin în vremile pe care le trăim astăzi şi în viitorul apropiat – despre Părintele Arsenie, despre activitatea şi lucrările Sfinţiei Sale, se cuvine mai mult şi mai bine să se tacă, decât să se vorbească…
“Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară şi zilele rele sunt”. (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).
PS Daniil Stoenescu
sursa…
Emisiunea “Vitralii – In asteptarea canonizarii Parintelui Arsenie Boca” din 27.01.2012, realizata de D-l Eugen Marinoff la Televiziunea “Baricada”, l-a avut invitat pe Parintele Petru Vamvulescu.
sursa: baricada.ro
Inregistrarea audio a celei de a doua emisiuni “Biserică și Societate“ transmisa in 18 ianuarie 2012 la Radio Trinitas, pe tema canonizării Părintelui Arsenie Boca. Invitat: Pr. Petru Vamvulescu.
Inregistrarea audio a emisiunii “Biserică și Societate“ din 11 ianuarie 2012, pe tema canonizării Părintelui Arsenie Boca. Este vorba de prima parte, a doua urmand a se transmite pe 18 ianuarie; prima parte l-a avut invitat pe Pr. Petru Vamvulescu.
Părintele Cătălin Dumitrean: Pentru că în ultima vreme ne-am bucurat, datorită modului în care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a gândit evlavia în popor și calendarul nostru de nenumărate canonizări – ultima și cea mai importantă pentru noi, credincioșii sibieni fiind cea a Sfântului Andrei Șaguna, patronul spiritual al studioului nostru – iată astăzi aducem în dezbaterea publică o posibilă pe viitor canonizare a Părintelui Arsenie Boca de la Prislop. Pentru că în popor există această doleanță, încercăm să dezbatem cât mai obiectiv această provocare – să spunem noi – a creștinilor noștri ortodocși, răspunzând la nenumărate întrebări care au venit prin e-mailuri pe adresa emisiunii noastre “Biserică si Societate”, emisiune, repet, realizată în studioul “Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu.
Despre Părintele Arsenie Boca, în linii mari probabil că este cunoscută viața Sfinției Sale, este unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, duhovnicul de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus și în același timp de la Mănăstirea Prislop unde își duce acum odihna cea veșnică în mormântul care se află în cimitirul mănăstirii. Osemintele Părintelui sunt acolo, dar sufletul se află în cer într-o comuniune care noi sperăm, așa cum credincioșii se pronunță de atâtea ori, că este vie. Și pentru aceasta să lăsăm glasul poporului să se manifeste și acum în emisiune, lângă noi având ca invitat un preot și un mirean. Părintele Petru Vamvulescu care a fost, putem spune, din multe puncte de vedere un apropiat al Părintelui Arsenie Boca; și, în același timp, un credincios din generația mai tânără, economist Ovidiu Ban. Bine ați venit la microfonul emisunii noastre!
Părintele Petru Vamvulescu: Bine v-am găsit!
Părintele Cătălin Dumitrean: Părinte Petru, foarte direct vă rog să relatați pentru început, primul impact cu Părintele Arsenie Boca. Unde, cum și în ce mod s-a petrecut?
Părintele Petru Vamvulescu: Da. A avut loc la biserica din satul Drăgănescu, comuna Mihăilești, unde Sfinția Sa picta biserica de acolo în tempera care este și astăzi, după cum spunea Preasfințitul Daniel Stoenescu, ca o Capelă Sixtină a Ortodoxiei prin bogăția de spiritualitate care este acolo și prin faptul că Sfinția Sa a împlinit, bineînțeles, toată erminia ortodoxă, toată rânduiala de acolo, dar a făcut și o cateheză pentru oamenii din ziua de astăzi. Sfintele Evanghelii așa cum sunt pentru ziua de astăzi înțelese. Să spunem așa ca să mă refer, cum spune Sfânta Evanghelie, cei chemați la cină, spune primul care și-a cerut scuze a spus că „Să mă ierți, dar am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc”. Iar Părintele Arsenie spune pentru cei din ziua de astăzi „Mi-am cumpărat puteri instalate așa, de mii de cai putere”. Și pentru cel care spune că „mi-am luat o țarină și nu pot să vin” spune că „am afaceri”. Și pentru al treilea care spune că „mi-am luat soție și pentru aceasta nu pot să vin”, pentru cei din ziua de astăzi care nu înțeleg și nu practică așa cum ar trebui Taina Sfintei Cununii care ar trebui să ne apropie de Dumnezeu, nu să ne îndepărteze, prin cei doi …
Părintele Cătălin Dumitrean: Toate acestea sunt pictate la Biserica Drăgănescu – probabil unii dintre radio-ascultători au fost deja acolo – într-o concepție cu totul și cu totul inedită și specială care merită și aceasta o emisinue și-o dezbatere publică. Cum a fost prima întâlnire?
Părintele Petru Vamvulescu: Prima întâlnire, eram tânăr, aveam 26 de ani și m-am căsătorit aicea în Sibiu și am fost ales de către Preafericitul Teoctist care atunca era episcop la Arad să-i fiu diacon la catedrala din Arad. Și deci trebuia să fiu căsătorit. Și m-am dus la mama mea cu soția mea, Dumnezeu să o ierte, care a răposat. M-am dus ca s-o prezint și mama mi-a promis că va veni la cununie. Dar nu știu cum, cine a sfătuit-o și n-au venit. Și am fost pus așa într-o situație că trebuia să mă hirotonească în diacon și mama era supărată pe noi. Și atunci rugându-mă Maicii Domnului, făcând chiar Paraclisul Maicii Domnului în capela Institutului, Dumnezeu mi-a rânduit chiar un student credincios care a știut de Părintele Arsenie. Și a spus: „Ce ai tu – zice – numai Părintele Arsenie îți poate rezolva”.
Și m-am dus la el acolo și mi-a spus pe nume (asta a fost puțin), dar am văzut – cum am spus de multe ori – de la ochii lui la ochii mei ca niște funii de foc, nu ca niște scântei, ca niște funii de foc venind de la ochii lui la ochi mei. Și mi-a intuit și ce am gândit eu și a spus: „Ei, Petre, de ce zici Doamne, ce ochi de minunați are Părintele Arsenie! Iată ochi ca și ochii tăi!” . Și atunci au dispărut acele funii de foc. Deci asta mi-a arătat-o Dumnezeu ca să am încredere în el totală. Și el mi-a spus, zice: „Cheamă pe mama ta la hirotonia în diacon și va veni și vă veți împăca.”. Și așa s-a întâmplat.
Părintele Cătălin Dumitrean: Iată, din relatarea părintelui Petru, dragii noștri ascultători, avem un prim element interesant al vieții Părintelui Arsenie. Mă gândeam chiar acum, în timp ce părintele vorbea, că am avea nevoie de mai multe emisiuni pentru a prezenta biografia Părintelui Arsenie. Se cuvine să facem pe viitor și lucrul acesta. Noi, deocamdată – pentru că timpul emisiunii este foarte scurt –încercăm să intrăm în această primă emisiune despre viața Părintelui Arsenie cu câteva elemente, sau trăsături generale ale Părintelui Arsenie, urmând ca, pe parcursul emisiunilor să concretizăm și mai bine portretul Părintelui Arsenie Boca.
Am rugat pe radio-ascultătorii noștri să participe la această emisiune și să ne trimită câteva răspunsuri, argumente privind viața deosebită a Părintelui Arsenie Boca. Iată să încercăm să citim câteva din e-mail-urile care au venit: Andreea Chiriac ne scrie în felul următor: „ În sufletele multora Părintelui Arsenie este canonizat prin ajutorul și minunile săvârșite necontenit. Slavă lui Dumnezeu pentru aceasta! Chemându-l – spune dânsa – pe Părintele Arsenie, așa cum dumnealui ne-a învățat, în ajutor prin rugăciune primim întotdeauna acest ajutor”.
Un prim e-mail. Hadeți să mai luăm încă un e-mail. Foarte interesant ne-a scris astăzi o credincioasă. Dacă vom putea în câteva clipe, măcar fragmentar, pentru că sunt foarte multe e-mail-uri și nu le putem citi pe toate. Se numește Ecaterina Netrita și spune în felul următor:
„Aș dedica ciclul de emisiuni speciale lucrării de căpătâi a Părintelui Arsenie „Cărarea Împărăției” la care aș invita mai mulți Înalți Ierarhi, Arhimandriți, Episcopi. Aș cerceta în arhivele securității pentru a descoperi dosarul Părintelui Arsenie Boca din care se vor releva persecuțiile la care a fost supus, modul în care a răspuns la ele și cum le-a suportat. Un al treilea front l-aș deschide cu altă emisiune sau un ciclu de articole în ziarul „Lumina” despre arta și mesajul în pictura de la Drăgănescu la care aș invita numai specialiști în pictură bizantină, experți și restauratori în artă bizantină. De exemplu – ni se dă și un nume – lector unversitar doctor Octaviana Marincaș de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, expert național de patrimoniu, monumente istorice. Apoi preoți, profesori de la școala de pictură de lângă Patriarhie. Cele trei direcții vor elucida rolul Părintelui Arsenie în transmiterea către generația noastră a focului Rugului Aprins, rugăciunea isihastă, rolul său în întărirea credinței ortodoxe în Transilvania.” . Și așa mai departe.
Răspunsul este, vă repet, cu totul și cu totul deosebit. Iar altă radio-ascultătoare credincioasă pe nume Erika Barcoș ne scrie și spune în felul următor: „Îl cunosc pe Părintele Arsenie Boca doar de vreo doispezece ani de la mormântul său din cimitirul de la Mănăstirea Prislop. Sunt destui ani în care pot să spun că am văzut și am simțit duhul, puterea, rugăciunile pentru popor și ajutorul tăicuțului nostru Arsenie”. Ce frumos spune dânsa! Citez un argument al personalității Părintelui Arsenie: „Ajungând la mormântul Părintelui Arsenie și fără să scot o suflare sau să îndrăznesc să scot un cuvânt îl salut mereu în gând pe Părintele: Sărutmâna Părinte, am venit să ne vedem și să vă cer iertare pentru toate ce le-am făcut! Poate vi se pare ciudat salutul meu. Mie mi s-a părut însă cu totul și cu totul deosebit când la prima mea apropiere de Părintele Arsenie, de mormântul dânsului îmi veneau în minte toate păcatele, indiferent dacă veneau din copilărie sau dacă mai fuseseră spovedite.”. Interesant și acest răspuns.
Continuăm să vorbim pe această temă. Înainte de a-i oferi microfonul și lui Ovidiu să ne spună și părerea unui tânăr despre Părintele Arsenie Boca, care nu l-a cunoscut personal, îl rog pe părintele Petru să ne mai relateze o întâmplare mai deosebită, personală cu Părintele Arsenie, din care v-ați dat seama că are darul acesta al profeției.
Părintele Petru Vamvulescu.: Deși era foarte evident darul profeției, aș vrea să specific că dânsul spunea. „Mă, de ce-ați venit la mine atâta distanță? – vreau să arăt smerenia dânsului – Că nu sunt eu mai bun decât preoții voștri!”. Zice: „Mergeți la preoții voștri, spovediți-vă, întoarceți-vă, îndreptați-vă, luptați-vă cu voi înșivă! Când spun ei vă împărtășesc, că nu sunt eu mai bun decât preoții voștri..”. Adica, am vrut să spun, deși a făcut atâtea minuni, smerenia dânsului este ….
Părintele Cătălin Dumitrean: Nu s-a socotit niciodată, nu s-a îndreptățit ca fiind peste duhovnici, peste cei pe care i-a lăsat Dumnezeu pe pământ ca să slujească în mod cu totul și cu totul deosebit. Și deși a fost la un moment dat oprit, să spunem, de la slujire – act care a fost imediat reparat, să spunem noi, în 1990 de către Sfântul Sinod când a fost absolvită această oprire de la slujire a Părintelui Arsenie – totuși el a continuat să fie un duhovnic deosebit de important, de iubit de popor. A fost căutat și – ceea ce este foarte important – nu s-a ridicat niciodată în semn de protest împotriva deciziei sinodale. Ar fi avut multe argumente omenești ca să o facă, să-și judece ierarhia și așa mai departe. A rămas în smerenie ascultând de povața mai marilor săi care sigur, constrânși probabil de vicisitudinile vremii de atunci, au oprit la un moment dat popularitatea Părintelui Arsenie dintr-un anumit punct de vedere. Paradoxal însă, ea a crescut. Cum a fost? Ne povesteați altădată că v-a profețit plecarea spre Cer a două persoane apropiate din familia dumneavoastră.
Părintele Petru Vamvulescu.: Da, da. Aveam cumnata cu cancer de aproape douăzeci de ani. Și soția mea a murit tot la fel, de cancer la sân ca și sora ei. Și, și ea a dus, cam vreo douăzeci de ani l-a dus așa, cu rugăciunea, cu postu, cu … Da’ nimeni n-a știut numa cu vreo trei zile înainte. Amândouă așa a fost, a dat Dumnezeu de atâta au zăcut la pat. Și mai aveam pe sora mea care a căzut de pe un zid, de pe două stânci așa pe două pietre foarte ascuțite, și-a fracturat coloana, și-a strivit și măduva. Și-a îngrijit-o mama mea la pat vreun an și jumătate. Și mai mergeam la Părintele și mai întrebam despre ele. Și odată când m-am dus, în 1980 a spus – chiar după Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – zice: „Petre, du-te acasă! Vă-ntărească Dumnezeu și Maica Domnului că la noapte va muri cumnată-ta și peste două zile va muri soră-ta. Dar amândouă sunt pregătite cu atâta boală și spovedite, împărtășite, împăcate cu toți, cu credință și – zice – ferice de sufletele lor! Dar ți-am spus ca să știți, să fiți pregătiți așa, că treceți prin momente nu ușoare.”. Și încă cumnații mei nici n-au vrut să creadă că eu i-am înțeles pentru că ei vroiau să trăiască. Și eu vroiam, am spus „Să dea Dumnezeu!”. Au spus „uite acuma – zice – au fost medicii aicea, au spus că nu vor trăi ei cât va trăi ea, că în câteva zile se ridică din pat și … Eu am zis „Bine ar fi, să dea Dumnezeu!”. Bine, am spus deoparte nu ca să audă ea. Soția a început să plângă și ea a crezut. Și așa a și fost. A murit lângă ea noaptea în pat. Când s-a trezit dimineața – așa a apucat-o somnu – și era încă caldă. Și noi am înmormântat-o la Ocna Sibiului unde eram eu preot și când să mergem în cimitir, telegramă de la soră-mea că să merg la înmormântarea dânsei. Eu mă așteptam la aceasta. Pentru că eu m-am convins de multă vreme de puterea duhovnicească a Părintelui Arsenie care depășea limitele omenești.
Părintele Cătălin Dumitrean: Părintele Arsenie avea acest dar, această putere de a spune oamenilor pe numele lor, firesc. Există și o relatare, o poveste în acest sens care o cred adevărată că Părintele Arsenie a primit acest dar direct pe muntele Athonului, pe vârful Athonului din purtarea de grijă a Maicii Domnului și a Sfântului Serafim de Sarov.
Părintele Petru Vamvulescu: Da, da.
Părintele Cătălin Dumitrean: Ar fi fost răpit în duh și a primit darul acesta deosebit.
Părintele Petru Vamvulescu: Da.
Părintele Cătălin Dumitrean: Ovidiu Ban este lângă noi, economist. Încă o dată, bine ai venit la emisiunea noastră!
Ovidiu Ban: Bine v-am găsit!
Părintele Petru Vamvulescu: Ți-aduci aminte când ai auzit prima dată de Părintele Arsenie? Te-ai pomenit deodată cu acest nume? Cum a fost prima percepție sonoră a numelui Părintelui Arsenie Boca?
Ovidiu Ban: Prima percepție a fost în felul următor: citind cea mai valoroasă lucrare a Părintelui Arsenie Boca, „Cărarea Împărăției”, deși nu am citit alte cărți duhovnicești – la început mi s-a părut destul de greu accesibilă – totuși această carte a trezit în mine ceva. S-a trezit o sete de a cunoaște cât mai mult despre cele duhovnicești. Nu pot exprima în cuvinte ceea ce s-a-ntâmplat în acest timp al lecturării cărților Părintelui. Tot ce pot spune este că ceva s-a schimbat în mine, a apărut o dorință, o sete de a căuta și a citi toate cărțile adunate din scrierile Părintelui, precum și învățăturile lăsate de dânsul. Puterea de sinteză și de pătrundere deosebită a scrierilor sale, modul unic de exprimare a ideilor, direct, simplu, adorbarea unor subiecte de interes pentru tineri.
Părintele Cătălin Dumitrean: Mai ales pentru tineri.
Ovidiu Ban: Mai ales pentru tineri. M-a atras spre a cerceta și a cunoaște cât mai mult în detaliu viața și minunile Părintelui Arsenie. Când am început să am evlavie la Părintele credeam că sunt printre puținii tineri care mai citește o carte despre dânsul, care mai vizionează un film documentar despre viața și minunile făcute de dânsul. Însă pe măsură ce timpul a trecut am realizat că tot mai multe persoane cărora încercam să le relatez despre sfințenia Părintelui, despre învățăturile minunate pe care ni le-a lăsat, că aceștia știu toate aceste lucruri. Ajungând la Mănăstirea Prislop, la mormântul Părintelui, am constatat că foarte multă lume are evlavie la Sfințenia Sa. Și doresc să vă relatez că ori de câte ori am fost aici am constatat că aici este un circut continuu, un du-te – vino al pelerinilor care vin să se închine și să se roage la mormântul Părintelui deși acesta a trecut la cele veșnice de douăzeci și doi de ani.
Părintele Cătălin Dumitrean: Sunt sute de oameni care vin săptămânal, poate numărul este și mai mare. Nu vrem să ne aruncăm în cifre inexacte, încercăm să realizăm o emisiune cât mai obiectivă, cum am promis la începutul emisiunii, să săpăm entuziasmele care au partea lor pozitivă, dar și partea lor negativă. Și pentru că timpul trece foarte repede în emisiunea noastră – cinci minute mai sunt la dispoziție – Ovidiu și o concluziie la descoperirea aceasta minunată a vieții tale care este viața și lucrarea Părintelui Arsenie.
Ovidiu Ban: Aș putea spune că minunea pe care Părintele a făcut-o cu mine este aceea că a trezit în mine această sete, m-a trezit la realitate, a determinat în mine o înnoire a vieții mele pe temelia ei, Iisus Hristos. Îi mulțumesc Părintelui pentru toate darurile și ajutorul primit de la dânsul, pentru învățăturile care ni le-a lăsat, pentru faptul că ne ajută, ne ocrotește și se roagă pentru noi.
Părintele Cătălin Dumitrean: Avem încă un e-mail pe care l-am primit. Adriana Brezeștean ne scrie în felul următor despre personalitatea Părintelui Arsenie, alături de mulți alți credincioși ai noștri care, deși nu-i cunoaștem, au trimis cuvinte foarte frumoase. Eu sper ca în emisiunile următoare să putem să oferim cât mai multe astfel de răspunsuri despre viața Părintelui. Spune dânsa „Părintele Arsenie era văzător cu duhul, existând în acest sens multe exemple în care Părintele le spunea oamenilor problemele care-i măcinau și motivul pentru care ele au apărut fără ca el să-i fi văzut până atunci pe acei oameni. Părintele a tămăduit mulți oameni de boli trupești și sufletești, boli grele, cât timp era în viață. Și există mulți oameni care susțin că și vizita la mormântul Părintelui Arsenie – exact ceea ce spunea Ovidiu Ban mai înainte – i-a ajutat foarte mult. Și un alt argument: La fel ca și alți Sfinți Părinți, Părintele Arsenie Boca și-a profețit moartea și unele evenimente care aveau să aibă loc după moartea sa: apariția unei cruci pe un copac…”etc. Ne oprim deocamdată aici cu citirea acestor mail-uri, vom continua emisiunea noastră pentru săptămâna viitoare la aceeași oră, nu înainte ca Părintele Petru să ne mai relateze o învățătură, un cuvânt. Părinte, ceva deosebit ce v-a spus Părintele Arsenie, dacă vă vine acum repede în minte.
Părintele Petru Vamvulescu: Da, da, da. Părintele Arsenie a spus că uneori, cum zice Mântuitorul pe cruce „Pentru ce m-ai părăsit Părintele Meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Se pare că uneori ca și când am fi părăsiți de Dumnezeu, deși este impropriu spus, că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. Dar ne lasă ca și pe-un copil așa mic care învață să meargă, ne lasă și sigur că ne vede și ne știe și ne ajută, dar ne mai lasă să mai și cădem, să ne mai și chinuim că așa învățăm, e o pedagogie divină. Și uneori și sfinții parcă așa, parcă nu se mai roagă pentru noi așa, că nu ne-mplinesc rugăciunile. Și asta pentru păcatele noastre și din planul lui Dumnezeu pe care l-a rânduit pentru toți, chiar și pentru sfinți care tot de El sunt conduși. Dar, Părintele Arsenie spunea „Dar Maica Domnului nu ne părăsește niciodată.”. Așa cum ați spus sfinția voastră de la început că toată viața Părintelui Arsenie a fost învăluită așa și luminată de prezența Maicii Domnului. Și aceasta el a spus și de la Sfinții Părinți ortodocși așa că Maica Domnului, nădejdea celor fără de nădejde, și când ne părăsește cumva parcă Dumnezeu și sfinții nu se mai roagă, ea se roagă pentru noi și îmblânzește chiar dreptatea lui Dumnezeu, care de fapt ea harul iubirii tot de la Dumnezeu îl are. Și ea deci totdeauna este nădejdea celor fără de nădejde și care ne poate scoate și din păcate și din năcazuri și din tot felul de situații. Cum spunea și părintele Nicodim Bujor care de un an a plecat la Domnul, care a fost unul dintre cei mai minunați ucenici ai Părintelui Arsenie, zice „Cu Maica Domnului rezolvăm orice ecuație, cu oricâte necunoscute ar fi, orice ecuație a vieții.”.
Părintele Cătălin Dumitrean: Mai sunt încă multe lucruri necunoscute despre viața părintele Părintelui Arsenie Boca. Ne cerem scuze radio-ascultătorilor noștri pentru că evident nu am putut să realizăm în 25 de minute câte ne-am propus. Dar este un început. Un început bun pe care sperăm să-l bine-chivernisim, pe care sperăm să-l continuăm. Avem nevoie în continuare de e-mailurile dumneavoastră. Trimiteți pe adresa noastră, cenaclulluminalina@gmail.com, eventualele impresii, eventualele soluții pentru a îmbunătăți argumentele legate de viața deosebită a Părintelui Arsenie Boca. Și vă așteptăm în continuare să ne ascultați miercurea viitoare, la ora 13:30, când vom continua cu partea a doua a acestei emisiuni. Un prim început de a vorbi direct, iată și la Radio Trinitas, despre marele duhovnic al României, Părintele Arsenie Boca.
În speranța că v-am fost de folos, vă mulțumim pentru atenție împreună cu invitații noștri care au fost în studioul Radio Trinitas „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. Sunt părintele Cătălin Dumitrean care am realizat această emisiune alături de colegul meu Ștefan Ion. Până săptămâna viitoare: „La revedere, Doamne ajută tuturor!”
sursa: pelerinulroman.com
