Category: Parintele Arsenie (Page 1 of 8)

In „lumea aceasta” nu poţi crede în Dumnezeu nepedepsit

Rădăcina necazurilor e aceeaşi cu rădăcina răutăţilor: păcatul – înfrângerea morală a omului, când el conspiră cu diavolul contra Legii lui Dumnezeu. Atunci se transformă omul – fiul lui Dumnezeu – în fiul diavolului, prin ascultarea de acesta. El îi imprimă spiritului, minţii şi inimii, pecetea firii sale: autonomia, răzvrătirea şi autoîndumnezeirea.
Cu pecetea acestor caracteristici iese din împărăţia Harului sub focul mâniei lui Dumnezeu, ajungând fiul pieirii.
Necazurile, târcoalele morţii, sunt numai primele unelte ale lui Dumnezeu, ca să-l trezească şi să-i deschidă ochii să vadă că aşa merge în întuneric, în împărăţia morţii.
Dacă omul stă prea mult în ascultarea celui viclean, pierde credinţa, i se întunecă mintea, nu mai ascultă de nimeni, face din necazuri „motiv” de necredinţă, a cărei final e fie sinuciderea, fie nebunia.
Când oamenii o apucă pe acest „drum larg” al pieirii, când – cu timpul – relele devin deprinderi, „a doua natură”, să te ferească Dumnezeu să le stai în cale şi să-i opreşti. Te vor călca în picioare, te vor dispreţui, din retrograd nu te vor scoate, din anacronic nu vei ieşi decât suflându-te din cale sau răstignindu-te pe cruce.
In „lumea aceasta” nu poţi crede în Dumnezeu nepedepsit.
Şi, pentru credinciosul luminat de Har, soarta aceasta e firească: viaţa lui Iisus se arată şi în ucenic. Acela e ucenic, care are iubirea de Dumnezeu şi de oameni până la cruce: Nu urăşte oamenii de pe nici o cruce pe care-l răstignesc ei. Aceasta este iubirea care nu cade niciodată. Aceasta e porunca supremă, Testamentul lui Iisus Hristos: cauza lui Dumnezeu pe pământ, pentru care ucenicii Săi nu-şi cruţă viaţa. Aşa se biruie diavolul.
„Raţiunea” vicleanului aceasta este: să uzeze organismul şi să-l facă inapt de evoluţia lui spre capacitatea maximă de interceptare a legilor divine asupra lumii şi vieţii şi, ca urmare, să nu aibă habar de o ordine spirituală a existenţei, ca şi cum aceasta n-ar fi, ci simpla orânduire a materiei „de la sine”.

PĂRINTELE ARSENIE BOCA – „ÎNGERUL CU CĂDELNIŢA DE AUR” (p. 388,389)

Despre Parintele Arsenie Boca – Pr. lector dr. Stefan Negreanu

Conferinta din cadrul serilor duhovnicesti organizate in perioada Postului Craciunului si găzduite la sala de marmură a Primăriei municipiului Petroșani – Noembrie 2016.

Comori ale Ortodoxiei. Mănăstirea Prislop

Trinitas TV: Comori ale Ortodoxiei. Mănăstirea Prislop (07.08.2016)

Comisia BOR pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca şi-a început activitatea

La sediul Episcopiei Devei şi Hunedoarei s-a desfăşurat sâmbătă, 16 aprilie 2016, prima ședință de lucru a comisiei teologice mitropolitane speciale care cercetează viața și activitatea Părintelui Arsenie Boca, după cum se precizează într-un comunicat remis de Biroul de presă al Episcopiei Devei si Hunedoarei. Anomismia informează:

Se lucreaza in sfarsit, conform procedurii oficiale a BOR, la dosarul de canonizare a Parintelui Arsenie Boca: prima sedinta, Deva, 16 aprilie 2016

La nivelul Mitropoliei Ardealului a fost semnalata public intrunirea ce insoteste prima etapa din cadrul derularii procedurii standard in vederea posibilei canonizari a Parintelui Arsenie Boca. Scurtul comunicat oficial publicat ieri de Episcopia Devei si Hunedoarei (de care apartine Manastirea Prislop) suna astfel: “Sâmbătă, 16 aprilie 2016, la sediul Episcopiei Devei și Hunedoarei, s-a desfășurat prima ședință de lucru a comisiei teologice mitropolitane speciale care cercetează viața și activitatea părintelui Arsenie Boca“.

Practic, avem dovada ca dosarul de canonizare este in faza examinarii de catre organe eparhiale si persoane competente (profesori, cercetatori, istorici, canonisti, etc.) in perspectiva promovarii procedurale. Eparhia (Episcopia Devei si Hunedoarei – in acest caz) se ingrijeste deci de realizarea referatului – sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare. Aceeasi eparhie va fi cea care va intocmi si proiectul Tomos-ului de canonizare. Conform procedurii, urmeaza ca rezultatele studiilor si cercetarilor sa fie publicate in presa eparhiala si in alte reviste bisericesti.

La sedinta de ieri au participat, conform imaginii (de mai sus n.n.): Mitropolitul Ardealului IPS Laurentiu Streza (care este totodata si preşedintele Comisiei sinodale de canonizare a sfinţilor români! si inalt statatorul atat al Manastirii Prislop cat si al Manastirii de la Sambata – in care a slujit Parintele Arsenie Boca), academician prof. univ. dr. pr. Mircea Pacurariu (care a publicat, intre altele, cele trei editii deosebite ale cartii “Manastirea Prislop. Monografie istorica”, cea de a III-a editie fiind aparuta la Editura Episcopiei Devei si Hunedoarei in 2013), Pr. Episcop Daniil Stoenescu al Daciei Felix (ucenic din anii din urma ai Parintelui Arsenie, fost preot al Manastirii Prislop in anii ’80 si cel caruia i se datoreaza aducerea la lumina si publicarea majoritatii lasamantului scris al Parintelui Arsenie ramas la metocul din Sinaia dar si nenumarate conferinte despre personalitatea si sfintenia Parintelui Arsenie), Episcopul Devei și al Hunedoarei PS Gurie Georgiu (care a coordonat toate activitatile legate de Manastirea Prislop si de editare-publicare din anii din urma), Pr. Simion Todoran – profesor la Facultatea de Teologie din Alba Iulia (unul dintre putinii preoti care a sustinut fara rezerva si fara teama: “Cred cu tărie. Părintele Arsenie este sfânt!”), istoricul Adrian Nicolae Petcu (cercetator in arhivele CNSAS pe problematica preotilor detinuti si cel care a publicat, de o buna bucata de vreme, numeroase articole despre Parintele Arsenie Boca din perspectiva documentara, inclusiv in cotidianul Patriarhiei BOR)  si inca doi preoti.

sursa: ziaristionline.ro

Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem

Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem, dar înainte de întoarcere suntem trimişi pentru probă în lumea aceasta. De asemenea ştim că lumea aceasta întreagă, zace în cel viclean, care-i îngăduit să verifice: libertatea noastră, credinţa şi dragostea noastră. Aici se face dovada ai cui fii ne facem: ne confirmăm obârşia divină, ne facem fiii lui Dumnezeu şi îl chemăm „Tatăl nostru”; ne tăgăduim această obârşie, ne înghite lumea aceasta şi vicleanul ne face fiii săi, fiii pierzării şi la Dumnezeu nu ne mai întoarcem.

Iată situaţia omului în faţa celor două căi. O cale largă, cât faţa pământului întreg şi altă cale îngustă, cât o punte de lemn peste o apă foarte mare, pe care mai nimeni nu trece.
Pentru această delimitare de căi a venit în lume Dumnezeu însuşi, luând asupră-Şi şi firea omenească spre a se înţelege cu noi şi a ne ajuta întoarcerea – căci aceasta este mântuirea. Înainte de venirea Dumnezeu-Omului pe pământ nu era mântuire. De aceea El ne este şi învăţătorul şi ajutorul şi Calea şi Adevărul nostru.

„În nimeni altcineva nu este mântuire decât numai în Iisus Hristos, şi Acesta răstignit” (Faptele Apostolilor 4,12; I Corinteni 2,2)
Iar El ne-a învăţat:
„Cine vrea să fie ucenicul Meu să se lapede de sine, de tot ce are, încă şi de viaţa sa; să-şi ia crucea sa, în fiecare zi, şi să-Mi urmeze Mie; căci cine va vrea să-şi cruţe viaţa sa o va pierde, iar cine o va pierde pentru Mine şi pentru Evanghelie o va câştiga” (Luca 9,23-24).
Iar cine îşi va câştiga viaţa în condiţiile lepădării de sine, a luării crucii în fiecare zi, ba şi a morţii vieţii acesteia pământeşti pentru cauza lui Hristos, în schimb viată veşnică va afla. „Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (loan 17,3).

Ucenic e numai cineva care vrea să înveţe o meserie sau o cale şi nu se lasă până nu le învaţă. Unii se lasă de meserie, părându-li-se grea şi nu mai umblă şi după o „viaţă veşnică”, mulţumindu-se cu cea vremelnică şi muritoare. Aceştia nu mai urmează Domnului Hristos, ci lumii acesteia şi momelilor ei. Ei se mulţumesc cu un Iisus Hristos istoric şi cu o hârtie de Botez. Mai departe nu riscă nimic, că-i suferinţă şi risc al raţiunii. Nici aceştia nu se mai întorc Acasă, în Împărăţia lui Dumnezeu.

PĂRINTELE ARSENIE BOCA – „ÎNGERUL CU CĂDELNIŢA DE AUR” (pag. 341,342)

Page 1 of 8

© wp 2007 - 2017 / Asociatia Ieromonah Arsenie Boca – Arad / >>> sus

   -->
eXTReMe Tracker